Sfantul Ioan de la Prislop; Tarnosirea Bisericii Invierii din Ierusalim

Sfantul Ioan de la Prislop, originar din Silvasul de Sus, a trait la inceputul secolului al XVI-lea, nevoindu-se intr-o pestera din apropierea Manastirii Prislop. Aceasta mica pestera a fost sapata de catre sfant, in malul stancos si adanc al paraului Silvut, fiind cunoscuta cu numele de “chilia” sau “casa sfantului”. In aceast loc s-a nevoit Cuviosul Ioan multi ani, luptandu-se cu barbatie cu ispitele diavolilor.

Cuviosul Ioan a fost ucis in timp ce isi sapa cu dalta o fereastra in peretele chiliei. Un vanator l-a impuscat crezand ca este un animal salbatic.

Sfintele sale moaste s-au pastrat multa vreme in pestera de la Prislop, unde veneau credinciosii din imprejurimi si se inchinau. In prezent nu se cunoaste unde se afla moastele sale. Parintele Ioanichie Balan in “Patericul romanesc”, sustine ca este probabil ca moastele sfantului sa fi fost duse la Tismana, la Bistrita Olteana, la Curtea de Arges sau Cozia, care au fost dintotdeauna atat de legate de credinciosii si manastirile Transilvaniei.

Sfantul Ioan de la Prislop a fost canonizat de Biserica Ortodoxa Romana in anul 1992.

Troparul Sfântului Ioan de la Prislop
Iubitorule de nevoinţă şi râvnitorule întru cele sfinte, Cuvioase Părinte Ioan, părăsit-ai cele trecătoare şi ai ales pe cele veşnice; luat-ai jugul lui Hristos în Mănăstirea Prislop şi în peşteră pustnicească, împreună cu îngerii, L-ai slăvit pe Dumnezeu. Pentru aceasta, nu înceta a te ruga pentru sufletele noastre.

Condacul Sfântului Ioan de la Prislop
Jugul nevoinţelor pe umeri luându-l, lui Hristos ai urmat, Cuvioase Ioan. În peşteră nevoindu-te, cu răceala pietrei te-ai împrietenit şi podoaba pustniciei ai dobândit. Pentru aceasta cu cântări te lăudăm zicând: Bucură-te, Preacuvioase Părinte Ioan, lauda Prislopului.

Tarnosirea bisericii din Ierusalim

In ziua de 13 septembrie a anului 335 a avut loc sfintirea bisericii ridicata de Constantin cel Mare deasupra Mormantului Domnului, in prezenta mai multor episcopi participanti la Sinodul de la Tyr, din iulie 335. Mentionam ca in anul in 326 au fost daramate templul inchinat lui Venus si statuia lui Jupiter, ridicate de imparatul Hadrian deasupra Sfantului Mormant. Alegerea zilei sfintirii pe 13 septembrie este legata de faptul ca in aceasta zi a fost inaugurat templul lui Jupiter. Prin acest act era scoasa in evidenta biruinta crestinismului asupra paganismului. Insa, a fost aleasa ziua de 13 septembrie si pentru ca in 335 se sarbatorea Tricenalia sau 30 de ani de domnie a imparatului, iar imparatul Constantin dorea sa multumeasca lui Dumnezeu pentru victoria din 324 impotriva lui Liciniu si pentru ca l-a randuit sa conduca intregul imperiu.

Tot in aceasta zi, facem pomenirea:

– Sfintirii Bisericii Invierii lui Hristos de la Sfantul Mormant (Ierusalim);
– Sfintilor Mucenici Cronid, Leontie, Serapion, Straton si Seleuc;
– Sfantului Sfintitului Mucenic Corneliu, sutasul;
– Sfintilor Mucenici Gordian, Macrovie, Ili, Zotic, Lucian si Valerian;
– Sfantului Cuvios Petru din Agreia;
– Sfintei Mucenite Ketevan, regina Georgiei;
– Sfantului Mucenic Ciprian al Cartaginei;
– Sfantului Cuvios Ierotei cel Nou, Iviritul.