Nu trebuie să te bucuri, ci trebuie sa plângi

Odată discipolii l-au surprins în lacrimi pe un mare pictor.
– Invăţătorule, de ce plângi? l-au întrebat ei.
– Am terminat un tablou, dar nu văd în el nici un cusur, a răspuns el.
– Dar asta-i foarte bine! se mirară discipolii.
– Dacă eu nu văd neajunsuri în lucrarea mea, înseamnă că talentul mi se împuţinează, le-a răspuns marele pictor.
Aşa se întâmplă şi în viaţa duhovnicească: dacă nu vezi în tine nici un cusur, nu trebuie să te bucuri, ci trebuie să plângi.