Discretia

În Pateric, un oarecare Evloghie, care era mare preot şi nevoitor, postind câte două zile la rând fără a mânca nimic – uneori săptămâna întreagă, mâncând doar pâine cu sare -, era slăvit de oameni. A venit acesta la avva Iosif, la Panefo, asteptându-se să vadă la el un trai mai aspru. Bătrânul l-a primit cu bucurie, întinzându-i masă cu orice, ca să-l mângâie. Vreme de trei zile, cât au rămas ei acolo, nu i-au auzit nici rugându-se, nici cântând psalmi, căci lucrarea lor e ascunsă. Şi au plecat fără să se aleagă cu vreun folos.Şi din rânduiala lui Dumnezeu se făcu negură peste tot ţinutul şi, rătăcindu-se, s-au întors la bătrân. Şi înainte ca să bată la uşă, i-au auzit cântând. Şi au stat aşa multă vreme, apoi au bătut. Cei dinăuntru s-au oprit din cântare, primindu-i cu bucurie. Încălziţi de pe drum, ucenicii lui Evloghie au luat apă într-un pocal şi i l-au dat acestuia, era apă de râu şi de mare amestecată, pe care n-a putut s-o bea. Venindu-şi în fire, a căzut în genunchi înaintea bătrânului, voind să afle felul lor de trai: “Avvo, ce se întâmplă? N-aţi cântat nici un psalm decât după plecarea noastră, şi luând acum pocalul, am găsit că apa e sărată! Fratele e cam nebun şi din zăpăceală a amestecat-o cu apă de mare”, spuse bătrânul. Dar Evloghie îl rugă pe bătrân să-i spună adevărul. Bătrânul îi spuse: “Acel pahar de vin era al dragostei; aceasta e apa pe care o beau fraţii totdeauna. Şi l-a învăţat pe el discernerea gândurilor, şi a stârpit din el toate apucăturile omeneşti, de s-a făcut mai pogorâtor, şi după aceea mânca tot ce i se punea înainte, şi a învăţat şi el să lucreze pe ascuns, şi-i spuse bătrânului: negreşit, voi vă faceţi lucrarea întru adevăr.”