Iertare, nu judecata

Într-o mănăstire, un frate a fost acuzat pe nedrept de desfrânare şi acesta a venit la avva Antonie. Fraţii de la mănăstire au venit să-l cheme înapoi, dar l-au acuzat şi acolo. Iar el se apăra: “Nimic de acest fel nu am făcut“. Din întâmplare, se găsea acolo avva Pafnutie, zis Kefala, şi le-a spus următoarea pildă: „Am văzut pe malul râului un om băgat în noroi până la genunchi şi venind unii să-i dea mâna, l-au afundat până în gât”. Atunci avva Antonie a zis despre avva Pafnutie: “Iată un om adevărat, care poate să vindece şi să mântuiască suflete”.

Smerindu-se, fraţii şi-au cerut iertare şi, îndemnaţi de părinţi, l-au luat pe fratele lor la mănăstire.