Sa faca milostenie din osteneala

Era un monah, care avea un frate mirean sărac şi, orice lucra, monahul îi da lui şi, cu cât îi da, atât mai mult sărăcea cel ce lua. Iar monahul mergând, a vestit unui bătrân lucrul acesta. Bătrânul i-a zis: „De vrei să mă asculţi, să nu-i mai dai, ci zi-i: «Frate, când aveam îţi dădeam. Deci şi tu, ceea ce poţi, din cele ce lucrezi, adu-mi mie!». Şi orice va aduce, ia de la dânsul! Şi unde ştii străin, sau bătrân sărac, dă-le şi roagă-i să facă rugăciune pentru dânsul!”.

Iar fratele mergând a făcut aşa. Şi venind mireanul, i-a grăit lui după cuvântul bătrânului, şi auzind acela s-a scârbit. Insă în ziua dintâi, luând din osteneala lui câteva verdeţuri, le-a adus monahului. Acela luându-le, le-a dat bătrânilor şi i-a rugat să se roage pentru el. Apoi, blagoslovindu-se, s-a întors la casa sa. După puţin timp iarăşi a venit la monah şi i-a adus verdeţuri şi trei pâini. Şi luându-le pe acestea monahul a făcut ca şi mai înainte, şi, blagoslovindu-se mireanul de bătrâni, s-a dus. Apoi a venit a treia oară şi i-a adus multe bunătăţi, vin şi peşte. Şi văzând monahul, s-a minunat şi i-a chemat pe fraţi şi i-a odihnit.

Apoi i-a zis mireanului: „Nu cumva ai trebuinţă de puţină pâine?”. Iar el a răspuns: „Nu, căci când luam de la tine ceva, ca focul intra în casa mea şi mistuia până şi lucrul cel mai mic pe care-l aveam. Iar, de când nu mai iau de la tine, mă blagosloveşte Dumnezeu”. Deci mergând fratele, a vestit bătrânului toate cele ce s-au întâmplat. Şi i-a zis lui bătrânul: „Au nu ştii că lucrul monahului este foc şi oriunde intră arde? Insă aceasta îi este mai de folos lui. Să facă milostenie din osteneala sa şi să ia rugăciune de la sfinţi şi aşa se blagosloveşte”.

Sfântul Ignatie (Briancianinov), Patericul egiptean