Atunci l-am luat cu mine şi în prezenţa lui i-am spus chelarului: ” Fii bun şi de câte ori va veni acest frate la tine, nu tine seama la ce oră, dă-i tot ce doreşte, şi nu-i refuza nimic “. Chelarul m-a ascultat, zicăndu-mi: “Dacă-mi porunceşti, eu o să fac”. Fratele cu pricina a făcut acest lucru câteva zile, apoi s-a întors să-mi zică: ” Iartă-mă părinte, eu am reînceput să fur”. Eu i-am zis: “De ce? Nu-ţi dă chelarul tot ce vrei? ” “Ba da, dar mi-e ruşine de el”. L-am întrebat atunci: “Dar de mine îţi este ruşine?” “Nu!” Mi-a spus el. Eu i-am zis: “Ei bine, când ai nevoie de ceva vino şi ia de la mine, şi nu mai fura “. Eu atunci aveam ascultarea la botniţă. Fratele venea, deci, la mine şi lua tot ce dorea. Totuşi peste câteva zile a reînceput să fure şi a venit la mine foarte trist şi mi-a spus: “Iartă-mă că eu iarăşi fur!” Eu i-am zis: “De ce, frate? Nu-ţi dau eu tot ce-ţi trebuie?” El a răspuns: “Ba da”. Şi eu i-am zis: “Atunci de ce furi?” El mi-a zis: “lartă-mă, nu ştiu de ce, aşa din senin, fără motiv”. Atunci eu l-am întrebat: “Spune-mi sincer, ce faci cu cele furate? Le dau asinului să le mănânce. “