Marturisirea

Un oarecare monah invatat, stapanit fiind de duhul blasfemiei, si-a asuprit trupul sau cu postiri si privegheri si, cu toate acestea, nu a simtit nici un folos. Cand s-a hotarat sa-si marturiseasca gandul acesta doctorului duhovnicesc, scriindu-l pe hartie, atunci s-a vindecat imediat. Si el insusi marturiseste ca “n-a iesit din chilia Batranului inainte de a se fi mistuit patima”. Aceasta vadeste ca nici postul, nici privegherea nu pot fi foarte mult de folos, daca nu sunt legate cu marturisirea.