Vazand marile daruri ale lui Dumnezeu care lumineaza sufletul copilului, episcopul l-a hirotonit diacon la varsta de cincisprezece ani, preot la varsta de optsprezece ani, si episcop al Iliricului la varsta de douazeci de ani.

Acolo Sfantul Elefterie a atras pe multi la credinta in Hristos invatand si propovaduind. De aceea, imparatul Adrian a ordonat comandantului Felix ca sa il aresteze pe Sfantul Elefterie si sa il aduca la Roma. Sosind comandantul la Valona (Albania de astazi), orasul unde isi avea scaunul episcopal Sfantul Elefterie, si intrand in biserica, l-a vazut slujind  pe acesta. Deodata inima lui Felix s-a schimbat, si a trecut la crestinism.

Felix a primit botezul de la Sfantul Elefterie, apoi a plecat impreuna cu acesta la Roma. Mergand inaintea imparatului, Sfantul Elefterie a marturisit ca Hristos este Dumnezeul tuturor. Adrian l-a supus pe Sfantul Elefterie multor torturi: biciuiri, ardere pe pat de fier, aruncarea in smoala clocotita, si arderea in cuptor de foc.

Dar Sfantul Elefterie s-a izbavit din toate aceste chinuri cu puterea lui Hristos. Vazand minunile, Caribus, eparhul de la Roma, s-a ridicat si a marturisit ca si el este crestin. Caribus a fost torturat si apoi decapitat impreuna cu Fericitul Felix.

La urma, calaii imperiali au taiat si cinstitul cap al Sfantului Elefterie. Mama sa, Antia, a fost ucisa cu sabia pe cand imbratisa si saruta pe fiul ei mort. Trupurile lor au fost mutate la Valona, unde si astazi se preaslaveste Dumnezeu prin minunile care se savarsesc la moastele Sfantului Elefterie.

Parti din sfintele sale moaste sunt prezente si la biserica ‘Sfantul Elefterie’ din Bucuresti, una dintre catedralele Capitalei. Locasul a fost ridicat in Piata “Sfantul Elefterie”, atunci cand vechea biserica din vecinatate nu a mai facut fata nevoilor spirituale ale populatiei cartierului, zona dezvoltata mai ales dupa primul Razboi Mondial.

Preafericitul Parinte Daniel, Patriarhul Romaniei, intr-una din predicile sale a vorbit despre virtutile Sfantului Elefterie:

“Sfantul Sfintit Mucenic Elefterie ne arata o tinerete pusa in slujba lui Hristos in modul cel mai deplin, un curaj in a-L marturisi pe Hristos si o lucrare a Duhului Sfant in el incat nu numai ca a suferit, ci si a convertit pe multi la credinta in Hristos. Mucenicii sau martirii in Biserica sunt oameni care au aratat ca iubirea lor pentru Hristos a fost mai tare decat frica de moarte. Mucenicul sau martirul primeste o putere mai presus de fire de la Hristos incat biruieste si instinctul conservarii si teama de moarte si simte in el puterea iubirii jertfelnice a lui Hristos”.

De asemenea, Preafericirea Sa i-a indemnat pe cei prezenti la o pregatire spirituala pentru a primi cu bucurie Vestea Nasterii Domnului.

“Sa ne pregatim pentru Sarbatoarea Nasterii Domnului in asa fel incat la bunatatea lui Dumnezeu aratata in Iisus Hristos sa raspundem si noi cu bunatatea inimii cu o viata duhovniceasca mai intensa si cu daruri pe care le oferim celor din jur. Daca nu avem bani sau dulciuri sau haine noi de oferit altora atunci putem oferi un cuvant bun, o rugaciune, o vizita in casa unui om singur, o mana de ajutor data unui om neajutorat. Exista multe feluri prin care putem fi milostivi nu numai oferind bani sau lucruri materiale, ci oferind prezenta noastra spirituala acolo unde este nevoie de incurajare, de speranta”.
Tot in aceasta zi, facem pomenirea:

Sfintei Antia, mama Sfantului Elefterie;

Sfantului Coremon;

Cuviosului Pavel;

Sfintei Mucenite Suzana.

Sfantului Mucenic Elefterie Cubiculariu;

Sfantului Mucenic Vah cel Nou;