Duminica Pogorarii Sfantului Duh sau a Rusaliilor

Duminica Pogorarii Sfantului Duh sau a Rusaliilor este praznuita anul acesta pe 8 iunie. Duminica Pogorarii Sfantului Duh sau a Cincizecimii este a opta duminica dupa Sfintele Pasti. Este una din cele mai vechi sarbatori, prezenta in vremea Sfintilor Apostoli.

In primele patru secole, Pogorarea Sfantului Duh era sarbatorita impreuna cu Inaltarea Domnului.

Pogorarea Sfantului Duh este istorisita de Sfantul Apostol si Evanghelist Luca in Faptele Apostolilor (Fapte 2). In ziua Cincizecimii Duhul Sfant S-a pogorat in chip de limbi ca de foc peste Sfintii Apostoli, in foisorul unde ei stateau. Deci, Duhul Sfant vine doar acolo unde este unitate si comuniune.

Precizam ca Pogorarea Sfantului Duh a avut loc intr-o zi de sarbatoare, cand mii de evrei erau prezenti la Ierusalim: “S-a petrecut intr-o zi de sarbatoare, pentru a fi cat mai multi cei adunati si ca prin ei vestea sa se raspandeasca pretutindeni” (Sinaxar Lunea Rusaliilor). Pentru lumea iudaica, Cincizecimea amintea de Legea pe care au primit-o de la Dumnezeu, dar si de suferintele pe care le-au indurat in anii traiti in pustiu inainte de a intra in pamantul fagaduit.

La intrebarea de ce Duhul Sfant S-a revelat la Cincizecime in chip de limbi ca de foc, si nu intr-un alt chip, Sfantul Grigorie Palama spune: “Tocmai ca sa se arate ca este de aceeasi fiinta cu Dumnezeu-Cuvantul, caci nimic nu este mai inrudit cu cuvantul decat limba. Dar in acelasi timp si pentru a arata harul invataturii; si, in sfarsit, pentru ca invatatorul care Il urmeaza pe Hristos are nevoie de o limba plina de har. Dar pentru ce limbi ca de foc? Nu numai pentru a arata deofiintimea Tatalui, a Fiului si a Duhului Sfant (caci foc este Dumnezeul nostru si foc care arde viclenia), ci si pentru indoita lucrare a propovaduirii apostolice: caci in acelasi timp are puterea facerii de bine, dar, si de a osandi, si asa cum sta in firea focului a lumina si a arde la fel cuvantul invataturii lui Hristos ii lumineaza pe cei care Il asculta si i se supun, iar pe cei necredinciosi pana la sfarsit ii da focului si osandei vesnice”.

Din Sinaxar aflam ca pe la ceasul al treilea din zi, s-a facut pe neasteptate tunet din cer, in asa fel, incat a strabatut multimea adunata la Ierusalim, din toata lumea si Duhul Sfant S-a vazut in chip de limbi ca de foc, pogorand nu numai peste cei doisprezece Apostoli, ci si peste cei saptezeci de ucenici; si acestia au inceput sa graiasca in limbi straine, fiecare din Apostoli graind limbile tuturor neamurilor. Astfel, nu numai cel de alt neam auzea pe Apostol graind in limba sa proprie, ci si Apostolul intelegea si graia limba fiecarui neam.

“Si cand a sosit ziua Cincizecimii, erau toti impreuna in acelasi loc. Si din cer, fara de veste, s-a facut un vuiet, ca de suflare de vant ce vine repede, si a umplut toata casa unde sedeau ei. Si li s-au aratat, impartite, limbi ca de foc si au sezut pe fiecare dintre ei. Si s-au umplut toti de Duhul Sfant si au inceput sa vorbeasca in alte limbi, precum le dadea lor Duhul a grai”.

Apostolii au fost invinuiti de betie. Dar Petru, vorbind in mijlocul multimii, a dovedit ca lucrul acesta nu este adevarat, aducand marturie cuvantului prorocului Ioil. “Dar dupa aceea, varsa-voi Duhul Meu peste tot trupul, si fiii si fiicele voastre vor profeti, batranii vostri visuri vor visa, iar tinerii vostri vedenii vor vedea. Chiar si peste robi si peste roabe voi varsa Duhul Meu”. In urma cuvantarii lui Petru, trei mii de oameni s-au convertit si astfel a luat nastere prima comunitate crestina din Ierusalim. 

Evanghelistul Luca, in Faptele Apostolilor, mentioneaza ca, imediat dupa Pogorarea Sfantului Duh, Sfintii Apostoli si ucenicii acestora botezau, se rugau si savarseau frangerea painii (Fapt. 2, 41-42). Prin harul Duhului Sfant, pogorat la Rusalii, crestinii botezati erau imbracati in vesmantul Domnului Hristos (Gal. 3, 27) si se impartaseau cu Trupul si Sangele Acestuia (Fapt. 2, 42).

Aceasta venire a Sfantului Duh a fost vestita de Hristos inainte de patima Sa: “De folos este ca Eu sa Ma duc; ca de nu Ma voi duce Eu, Mangaietorul nu va veni”. “Voi ruga pe Tatal si alt Mangaietor va trimite voua: Duhul adevarului, Care din Tatal purcede”. Iar inainte de Inaltarea Sa la cer, a zis: “Iar voi sa ramaneti in Ierusalim, pana cand va veti imbraca cu putere de sus”.

Sfintirea ucenicilor s-a facut in mai multe momente, dar deplina lor sfintire are loc la Pogorarea Sfantului Duh. Sfantul Simeon al Tesalonicului spune ca Apostolii au fost hirotoniti diaconi cand i-a chemat la slujire, hirotoniti preoti cand le-a zis “Luati Duh Sfant: carora le veti ierta pacatele vor fi iertate” si episcopi, in intelesul de plinatatea harului, prin Pogorarea Duhului Sfant la Rusalii.

Intemeierea Bisericii s-a facut in etape. A inceput cu Intruparea Mantuitorului si s-a finalizat cu Pogorarea Duhului Sfant. Iar Duhul Sfant ne daruieste viata lui Hristos.

Avand in vedere ca prin Duhul ne impartasim de Hristos, in Biserica Ortodoxa sfintele slujbe incep cu rugaciunea adresata Sfantului Duh: “Imparate Ceresc, Mangaietorule, Duhul Adevarului, Care pretutindeni esti si pe toate le implinesti; Vistierul bunatatilor si Datatorule de viata, vino si Te salasluieste intru noi si ne curateste pe noi de toata intinaciunea si mantuieste, Bunule, sufletele noastre”.

Fie ca in aceasta zi a praznicului Cincizecimii, Duhul Sfant sa sufle cu putere si asupra noastra, modelandu-ne dupa chipul lui Hristos.

Iulian Predescu