Dumnezeu e scump; diavolul e ieftin

Ruşii au un proverb care zice că „Cele ale lui Dumnezeu sunt scumpe; cele ale diavolului sunt ieftine”. De fapt, este invers. Diavolul vrea să ne orbească o vreme asupra urmărilor păcatelor noastre, încercând să răstoarne scara de valori a lui Dumnezeu. Fiul risipitor nu putea să vadă cât de scump urma să plătească neascultarea de tatăl său. Iuda şi-a dat seama prea târziu cât de scump avea să plătească pentru cei treizeci de arginţi. Cât de scump se plăteşte calea desfrâului, preacurviei, curviei, drogurilor, alcoolismului, urii, mândriei, prejudecăţii, invidiei, lăcomiei! Prin comparaţie, cât de mic este preţul slujirii lui Dumnezeu: dragoste, pace, iertare, întărire în slăbiciune, conştiinţa împăcată!

Iată ce citim în cartea Urmarea lui Hristos:
„Omul, pentru un mic câştig, îndelung călătoreşte; dar pentru viaţa veşnică mulţi abia de-şi ridică piciorul de pe pământ. Unii umblă după cea mai jalnică răsplată; pentru un bănuţ se sfădesc fără de ruşine; pentru un lucru deşert şi o făgăduinţă nesocotită oamenii nu se tem să trudească zi şi noapte. Dar vai, pentru o bunătate neschimbătoare, pentru o răsplată nepreţuită, pentru cea mai înaltă cinstire şi slavă fără sfârşit ei se împotrivesc şi celei mai mici osteneli”.
Noi facem cele scumpe ieftine şi cele ieftine scumpe. Pentru cele ieftine jertfim totul, pentru cele scumpe nimic.
Dacă Hristos este Valoarea Supremă, se oglindeşte ea în viaţa mea de fiecare zi? Este Hristos în capul listei mele de priorităţi? Este El pe primul loc în chivemisirea timpului meu, a banilor şi a talentelor? Oare stă El pe tronul inimii mele?