Curmalul japonez: gerul indulceste fructele

Aţi văzut vreodată un curmal japonez şi i-aţi gustat fructele? La început curmala vi s-a părut dulce, dar imediat v-a strepezit dinţii. Gustul amar al curmalei vă face gura pungă.

Dar când se lasă gerul, curmalele îşi schimbă gustul. Cu cât vremea este mai rece şi zăpada mai multă, cu atât creşte conţinutul de zahăr. Curmalele nu lasă „necazurile” să le amărască; dimpotrivă, le îndulcesc.

Unii oameni se amărăsc din cauza frustrărilor şi greutăţilor vieţii; se plâng că Dumnezeu este nedrept cu ei sau îşi descarcă supărarea pe cei mai apropiaţi.

Cartea Rut ne vorbeşte despre o femeie numită Noemina, care îşi pierduse soţul şi pe cei doi fii. Aceasta le-a spus prietenelor: Nu mă mai numiţi Noemina, ci numiţi-mă „Amară ”, pentru că amărăciune mare mi-a trimis Atotţiitorul (Rut 1, 20). Mai târziu, Noemina şi-a dat totuşi seama că Dumnezeu avea un plan bun şi înţelept.

Şi noi trecem prin încercări şi prin greutăţi. Dar acestea sporesc dulceaţa vieţii, dacă ne amintim că Dumnezeu le foloseşte, în atotînţelepciunea iconomiei Sale, spre binele nostru. Cum El L-a dat pe Fiul Său pentru mântuirea noastră, putem fi siguri că ne iubeşte întotdeauna.

Avem de învăţat o lecţie de la umilul curmal. Să luăm hotărârea de a nu lăsa frigul mohorât şi îngheţul greutăţilor vieţii să ne acrească şi să ne amărască, ci prin harul lui Dumnezeu, asemenea curmalei, să încercăm să ne folosim de aceste experienţe pentru a ne depăşi firea acră şi instabilă şi a transforma zăpada şi gheaţa relelor vieţii în dulceaţă. Să nu lăsăm un gust amar în gura celor care împart calea vieţii cu noi!

Cei mai mulţi dintre noi trebuie să ne rugăm zi de zi ca să ne asemănăm curmalului japonez: să ne îndulcim prin greutăţile care ne sunt date.
Fragment din cartea “Vitamine duhovnicesti pentru inimile ranite. Zi de zi cu Hristos de‑a lungul anului bisericesc. vol. 2”, Editura Sophia

07-Jun